Privesc
Spre maretia albastra
i-mi inalt privirea.
lumina alba,
cristalina,
hraneste fericirea
ce in suflet
se pogoara.
Si lacrimi curg
nu stiu de ce!
Spre al Tatalui Locas
privesc cu dor,
dar prinsa sint aici
o vreme
si nu stiu pentru ce!
Spre marea de lumina
un germen sfint
din suflet incolteste
si spiritul se inalta
departe peste nori!
Ascult parca un cintec
in adieri sonore
si-o limba ingereasca
ce sapa Testamentul
pe fruntea mea
de OM!
25.02.2007