Primavara
In fiecare an
in gradina de sub geam
se aude-un cintecel
dintr-un cor de floricele.
In lumina orbitoare
culori curate,
in forme ondulate,
incep o lina miscare.
Si vintul turbat
cind s-a apropiat
a vazut minunea
si s-a inmuiat.
Adieri sonore
mingiie natura
si-n zvicniri de fericire
sufla vintul gizele
si saruta florile.
O orchestra s-a-njgebat!
Dansul florilor
hraneste tarina
din roua ce se scurge.
Si lutul prinde forma
si ochii-ncep sa vada,
si urechile sa auda,
si inima sa bata,
si sufletul sa plinga!
Ma uit la mine,
si in mine,
si nu-nteleg nimic.
Sint plin de fericire...!
O ploaie fina
potoleste setea
si spiritu-nfloreste,
se-nalta in vazduh,
si dintr-un unghi mai mare
sa uita catre mine...
si-ncep sa ma trezesc!
Eu am ce i-mi lipseste,
dar nu am ce-mi doresc!
Nu inteleg ce anume
si-o floare imi sopteste:
Doar lut calit
in dor si suferinta
scruteaza zarea vremii.
Cerseste o aminare,
alunga vesnicia,
doar pentru o clipa
din ce e trecator.
8 martie 2007